Ceaiul coreean

Inițial, "ceai", în coreeană referire la o băutură aromatica pregătita prin turnarea de apa fierbinte peste frunzele plantei Camellia sinensis. Cu toate acestea, în zilele noastre "ceai", în Coreea, de asemenea, se referă la băuturi din alte surse. Acestea sunt numite oficial "ceai de înlocuire (대용 차)". Astfel, ceaiul coreean (Coreeană: 차) este un nume comun pentru o varietate de infuzii de plante. Ceaiul coreean este pregătit din infuzii de fructe, frunze, rădăcini, sau cereale în apă fierbinte. Băutura rezultată este servita calda sau rece.

Plantatii de ceai se gasesc pe intrec cuprinsul Coreei, dar cele mai renumite fiind situate în Boseong din provincia Jeolla (aici se produce 40% din producţia totală de ceai verde din Coreea), Muntele Halla din Insula Jeju precum şi zonele situate la poalele Muntelui Jirisan. Ceaiul provenit din Boseong este considerat ca cel mai bun, poarta numele de yubi-cha, gustul şi aroma sa fiind net superioare celorlalte.

Prima atestare documentara a ritualului de jertfire a ceaiului catre un zeu ancestral descrie un ritual, din anul 661, in care jertfa ceaiului era facuta catre spiritul regelui Suro, fondatorul regatului Geumgwam Gaya (42-562). Izvoare care dateaza din vremea dinastiei Goryeo (918-1392) relateaza despre jertfirea ceaiului in templele budiste, aceasta fiind inchinata spiritelor calugarilor venerati.

In timpul dinastiei Joseon (1392-1910), ritualul servirii ceaiului a continuat si a fost perfectionat. "Tabang" sustinea si organiza majoritatea festivitatilor regale. Familia regala Yi si aristocratia folosea ceaiul pentru rituri simple, "Ritul Zilei dedicate Ceaiului" era o ceremonie inchinata unui moment al zilei , in timp ce "Ritul Special al Ceaiului" era rezervat ocaziilor specifice. Acestea au fost reglementate in "Cele cinci rituri nationale"(1474, Gujko Oryeui,......). Acesti termeni nu pot fi gasiti si in alte tari.

Ceremonia ceaiului coreean sau darye este o formă tradițională de ceremonia ceaiului practicata în Coreea. Darye literalmente se referă la "eticheta pentru ceai" și a fost ținut în rândul poporului coreean pentru o mai mult de o mie de ani.

Setul Corean traditional pentru ceai se numeste “Dagi” si se compune din:

1. Cesti de ceai (de chat chans)

Trei la cinci.

2. Ceainicul (chuchonja)

Folosit pentru a face ceai verde, dar nu a servit la.

3. Castron mic buze (sookwu)

Folosit pentru a răci cu apă caldă și pentru servirea ceaiului.

4. Castron mare (twaesugi)

Pentru a elimina apa utilizată pentru încălzirea oală și pahare.

5. Roller-coastere din lemn (chat-chan batchim)

6. Lingură de bambus (Cha si)

7. Prosop mic (chat sukon)

Plasat în spatele castron mare și folosit pentru a șterge apa vărsată sau in exces din jurul zonei.

8. Suport (Dapo)

Plasat sub setul de ceai.

Tipuri de ceai:

1. din radacini, cele mai cunoscute

Insam cha (인삼차) este ceai din radacina de ginseng

Danggwi cha (당귀차) este ceai din  radacina de angelica sau angelica gigas

Saenggang cha (생강차) este ceai din radacina de ghimbir

2. din fructe, cele mai cunoscute

Yujacha (유자차,) - Yuzu ceai (o lamiae coreeana)

Maesilcha (매실차): fructe verzi de o maesil(prune verzi) și zahăr, se adaugă la apă, iar apoi fermentate pentru o lună sau cam asa ceva. Aveți grijă să nu pentru a produce alcool.

3. din cereale, cele mai cunoscute

Bori cha (보리차): ceai de orz prăjit

Hyeonmi cha (현미차): ceai de orez prăjit

4. din frunze, cele mai cunoscute

Gukhwa cha (국화차) - flori de crizantema sălbatica sunt conservate în miere pentru o lună sau cam asa ceva, și apoi amestecat cu apă caldă

Pakha cha (박하차): frunze de mentă

Gamnip cha (감잎차): frunze de curmal japonez uscate

5. Alte ceaiuri

Ssanghwa cha (쌍화차): Ceai din plante de medicina tradițională coreeană, cum ar fi rădăcină aburita si uscata de Rehmannia glutinosa (숙지황), rădăcină uscată de Angelica gigas (당귀), radacina uscata de Ligusticum officinale (천궁), radacina uscata de Paeonia obovata (작약), scortisoară, radacina uscata de Glycyrrhiza glabra (감초) si rădăcina de Astragalus membranaceus (황기). 

Realizat de Park Soo Rim